Ai simtit vreodata ca e intuneric cu toate ca razele soarelui te orbeau,ca e liniste cu toate ca te aflai in mijlocul unui concert,ca e frig chiar daca alergai deja de un sfert de ora,ca nu mai ai timp cu toate ca e abia inceputul zilei sau poate...ca ai totul dar in acelasi timp nimic? Nu stiu daca toate sentimentele astea sunt rezultatul unei nemultumiri permanente sau e doar realitatea unor zile mai proaste...stiu doar ca nu sunt placute deloc si nu prea exista nici un remediu pentru ele si ca de multe ori isi prelungesc sederea mai mult decat ar fi cazul.Ma gandeam ca partea proasta e ca nici macar nu sunt in pericol de a ajunge pe cale de disparitie nici acum nici peste foarte foarte multi ani.Au grija sa revina si sa ne improspateze memoria ori de cate ori au ocazia,ori de cate ori uitam de scopul nostru cel de fiecare zi.Cum care scop?! scopul omenirii,scopul fiecarui individ si anume acela de a fi fericit,de a avea parte doar de inamplari dintre cele mai frumoase,de a fi inconjurat doar de oameni binevoitori...sau astea poate sunt doar vise si realitatea e alta?
